Cadoul de la Dumnezeu

A venit momentul sa impartasesc si o experienta frumoasa avuta cu Dumnezeu in aceasta perioada.
La pasti mi-am pierdut locul de munca (s-a inchis firma) si a urmat o perioada de cautari, iterviuri, teste...si parca nu aparea nici un post pentru mine. La unii trebuia sa ai mai multa experienta, la altii sa lucrezi cu anumite framework-uri pe care eu nu le cunosteam. Si uite asa am fost in cateva locuri si nu s-a concretizat cu nimic...doar cu experienta unor interviuri. A venit si o zi cand am primit un telefon (eram la camp, intr-o dupa masa impreuna cu sotul) si ma invita la un interviu pe data de 2 mai. Am acceptat dar nu l-am privit foarte, foarte increzatoare...ma gandeam "un interviu ca toate celelalte". Dar cand a venit ziua de 2 mai, dimineata, am citit meditatia pentru ziua respectiva (obisnuiesc ca in fiecare dimineata sa citesc meditatia pentru ziua care imi sta inainte. Va incurajez sa faceti asta si dvs. pentru ca Domnul vorbeste prin ele si va pot ajuta in situatiile prin care veti trece.) si era intitulata "Glasul fricii". Ma gandeam eu "cum o sa ma ajute pe mine aceasta meditatie in aceasta zi?". Incep sa citesc versetul care sta la baza meditatiei si nu imi sa cred, zice asa "Veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta" Exod 14:13. Automat m-am gandit la interviul care ma asteapta si imi zic: "azi o sa trec cu bine de acest interviu", si am mers la interviu cu versetul acesta in gand.
Ajung la sediul firmei mai devreme de ora stabilita si mai raman cateva minute afara si apoi intru (ca sa nu intru prea repede fata de ora la care avea loc interviul). Cand intru in sala, erau mai multi pe acolo si intreb de baiatul cu care trebuia sa am interviul, vine si urcam la mansarda sa vorbim. Ma tot intreaba despre mine, despre studii, despre locurile de munca anterioare, despre tehnologiile care le cunosc...totul ok pana acum. Acum urmeaza partea practica, un test pe calculator in care trebuia sa imi fac o baza de date cu vreo 3 tabele cu legaturi intre ele, cateva cerinte acolo pentru PHP si asta sa fac in 80 minute. Inainte sa ma incep am discutat despre tabele, cum ma gandesc sa le fac, a zis ca e ok si ma pot apuca de treaba. Dupa expirarea timpului se intoarce sa verifice ce am facut...a fost bine (o cerinta nu am reusit sa o fac dar i-am zis ideea cum as fi facut-o si a zis ca e ok, am facut-o doar in fereastra de SQL). Asta a fost prima parte.
In  partea a doua am avut de facut o functie recursiva care sa se autoapeleze pana cand ghiceste numarul care a fost generat iar la sfrasit sa afiseze numarul generat si numarul de iteratii(de cate ori s-a apelat). Aceasta functie trebuia facuta astfel incat sa sa gaseasca numarul intr-un numar minim de pasi. Am avut la dispozitie 20 de minute. Cand am vazut aceasta problema m-am cam speriat putin pentru ca nu prea am mai folosit aceste functii din facultate. Tot stau eu acolo sa ma gandesc cam cum se face...stiam ideea dar parca imi era putin incomod sa scriu codul si eram stresata si de timp. Cand vad ca trece timpul si mai aveam de facut imi aduc aminte de versetul din meditatie "Veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta". Dupa aceasta m-am calmat si mi-am adus aminte ca eu nu ma bazez pe mine ci pe Domnul ca sa duc la bun sfarsit problema aceasta si atunci am simtit cum mi se lumineaza gandurile si imi vin indeile cum sa termin functia. Si pe cand a venit baiatul am terminat de facut. Domnul mi-a dat biruinta. La sfarsit mi-a zis ca ii place cum am lucrat doar ca mai are interviuri dar pana peste 2 zile imi da raspunsul.

Am plecat spre casa si tot multumeam Domnului pentru felul in care m-a ajutat, am simtit clar ca doar mana Lui a fost acolo. Cred ca de asta am intampinat si dificultati la inceput ca sa imi dau seama de implicarea Lui.
Dupa experienta avuta la interviu ma gandeam: "cu siguranta o sa fiu acceptata pentru ca am vazut implinirea versetului si implicarea Domnului".

Dupa 2 zile primesc raspunsul "DA", am fost acceptata, mi s-a zis si oferta si sa zic daca accept sau nu sau daca mai am intrebari sa ne mai intalnim sa le discutam. Citind oferta era un singur lucru cu care nu eram de acord in totalitate: acela de a mi se trece in cartea de munca mai putin decat iau in mana.
Il sun  pe sotul sa il anunt si pe el si mi-a zis sa nu ii dau inca un raspuns pana vine si el acasa pentru a mai discuta. Ziua in care am primit eu raspunsul era vineri...urma sfrasitul de saptamana. Sambata ii scriu un email ca mai am cateva intrebari si as dori sa ne mai intalnim inca o data pentru a discuta (nu am specificat ce fel de intrebari). Astept ziua de luni sa primesc emailul cu ziua in care sa ne mai intalnim. Se face amiaza...nu primesc nimic..."poate primesc mai tarziu" ma gandesc eu. Se face seara...nimic. Nu stiam ce se intampla. Zic nu e capat de lume...poate imi scrie marti. Vine ziua de marti....Se face ora 10 si nu primesc nimic. Ma gandesc "ii mai scriu un mesaj ca poate fiind week-end o fi primit mai multe mesaje si nu l-a observat", desi eu eram constienta ca Domnul l-ar fi putut face sa isi indrepte ochii spre mesajul meu chiar daca erau multe fara ca eu sa ii mai trimit altul...pana la urma i-am mai trimis unul in care i-am scris acelasi lucru....si astept sa primesc un raspuns....dar....nimic.
Treceau zilele, una cate una, si raspunsul nu mai venea. Nu stiam ce se intampla...Domnul a fost cu mine, am vazut implinidu-se versetul acela, apoi primesc un raspuns pozitiv, ca sunt acceptata, si acum de ce se impotmolesc lucrurile? Apare in viata mea o urma de indoiala: "Oare am interpretat eu bine versetul? Oare chiar era pentru mine? Cu siguranta am interpretat bine din moment ce au decurs asa de bine toate lucrurile. Dar atunci ce se intampla? De ce nu mai primesc raspuns la mesajul meu? Sunt neseriosi. Putea macar sa imi spuna ca s-au razgandit intre timp si ca nu ma mai vor. Eu asa ceva nu am intalnit". Dupa ce a trecut intreaga saptamana am inceput sa imi iau gandul de la acest job....asta e...o sa imi gasesc altul.

Dupa o saptamana in care nu am primit nici un raspuns, deja eram obisnuita cu ideea, primesc un email de la alta persoana de la firma...deschid emailul curioasa sa vad ce argumente au pentru aceasta neglijenta si scrie in felul urmator: "Baiatul cu care ai sustinut interviul a murit intr-un accident. Ne cerem scuze pentru intarziere. Daca mai doresti sa lucrezi pentru noi sa ne vizitezi in zilele acestea pentru a discuta intrebarile care le ai." In primul rand am ramas socata pentru accidentul avut de acel baiat si apoi nu imi venea sa cred ca acum chiar se implineste definitv acel verset.
Evident ca am fost chiar azi la negociere si Domnul a lucrat minunat si la primirea raspunsurilor la intrebarile mele. Domnul m-a ajutat si am fost o marturie pentru El si ma bucur cel mai mult pentru asta. In final pot sa zic ca am primit postul si voi incepe curand si lucrul, dupa ce isi mai revin ei din socul acesta.

Ideea care am vrut sa o scot in evidenta, impartasindu-va aceasta experienta, este ca de multe ori, cand simtim clar ca Domnul ne asigura ca e cu noi, ne va da izbavire si vedem mana Lui cum lucreaza, ne indoim pe ultima suta de metri, sau nu mai suntem asa de siguri daca am inteles bine promosiunea care ne-a facut-o Domnul. Haideti sa asteptam rezolvarea tuturor lucrurilor la timpul hotarat de El si sa ne incredem pe deplin in El chiar daca de multe ori nu intelegem ce se intampla si de ce lucreaza El intr-un anumit fel sau altul. Sa ne lasam condusi de El si sa il cinstim pe El in fiecare moment al vietii noastre, sa-L onoram pe El in fiecare domeniu.

Domnul sa va binecuvinteze.