marți, 15 mai 2012

Cadoul de la Dumnezeu

A venit momentul sa impartasesc si o experienta frumoasa avuta cu Dumnezeu in aceasta perioada.
La pasti mi-am pierdut locul de munca (s-a inchis firma) si a urmat o perioada de cautari, iterviuri, teste...si parca nu aparea nici un post pentru mine. La unii trebuia sa ai mai multa experienta, la altii sa lucrezi cu anumite framework-uri pe care eu nu le cunosteam. Si uite asa am fost in cateva locuri si nu s-a concretizat cu nimic...doar cu experienta unor interviuri. A venit si o zi cand am primit un telefon (eram la camp, intr-o dupa masa impreuna cu sotul) si ma invita la un interviu pe data de 2 mai. Am acceptat dar nu l-am privit foarte, foarte increzatoare...ma gandeam "un interviu ca toate celelalte". Dar cand a venit ziua de 2 mai, dimineata, am citit meditatia pentru ziua respectiva (obisnuiesc ca in fiecare dimineata sa citesc meditatia pentru ziua care imi sta inainte. Va incurajez sa faceti asta si dvs. pentru ca Domnul vorbeste prin ele si va pot ajuta in situatiile prin care veti trece.) si era intitulata "Glasul fricii". Ma gandeam eu "cum o sa ma ajute pe mine aceasta meditatie in aceasta zi?". Incep sa citesc versetul care sta la baza meditatiei si nu imi sa cred, zice asa "Veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta" Exod 14:13. Automat m-am gandit la interviul care ma asteapta si imi zic: "azi o sa trec cu bine de acest interviu", si am mers la interviu cu versetul acesta in gand.
Ajung la sediul firmei mai devreme de ora stabilita si mai raman cateva minute afara si apoi intru (ca sa nu intru prea repede fata de ora la care avea loc interviul). Cand intru in sala, erau mai multi pe acolo si intreb de baiatul cu care trebuia sa am interviul, vine si urcam la mansarda sa vorbim. Ma tot intreaba despre mine, despre studii, despre locurile de munca anterioare, despre tehnologiile care le cunosc...totul ok pana acum. Acum urmeaza partea practica, un test pe calculator in care trebuia sa imi fac o baza de date cu vreo 3 tabele cu legaturi intre ele, cateva cerinte acolo pentru PHP si asta sa fac in 80 minute. Inainte sa ma incep am discutat despre tabele, cum ma gandesc sa le fac, a zis ca e ok si ma pot apuca de treaba. Dupa expirarea timpului se intoarce sa verifice ce am facut...a fost bine (o cerinta nu am reusit sa o fac dar i-am zis ideea cum as fi facut-o si a zis ca e ok, am facut-o doar in fereastra de SQL). Asta a fost prima parte.
In  partea a doua am avut de facut o functie recursiva care sa se autoapeleze pana cand ghiceste numarul care a fost generat iar la sfrasit sa afiseze numarul generat si numarul de iteratii(de cate ori s-a apelat). Aceasta functie trebuia facuta astfel incat sa sa gaseasca numarul intr-un numar minim de pasi. Am avut la dispozitie 20 de minute. Cand am vazut aceasta problema m-am cam speriat putin pentru ca nu prea am mai folosit aceste functii din facultate. Tot stau eu acolo sa ma gandesc cam cum se face...stiam ideea dar parca imi era putin incomod sa scriu codul si eram stresata si de timp. Cand vad ca trece timpul si mai aveam de facut imi aduc aminte de versetul din meditatie "Veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta". Dupa aceasta m-am calmat si mi-am adus aminte ca eu nu ma bazez pe mine ci pe Domnul ca sa duc la bun sfarsit problema aceasta si atunci am simtit cum mi se lumineaza gandurile si imi vin indeile cum sa termin functia. Si pe cand a venit baiatul am terminat de facut. Domnul mi-a dat biruinta. La sfarsit mi-a zis ca ii place cum am lucrat doar ca mai are interviuri dar pana peste 2 zile imi da raspunsul.

Am plecat spre casa si tot multumeam Domnului pentru felul in care m-a ajutat, am simtit clar ca doar mana Lui a fost acolo. Cred ca de asta am intampinat si dificultati la inceput ca sa imi dau seama de implicarea Lui.
Dupa experienta avuta la interviu ma gandeam: "cu siguranta o sa fiu acceptata pentru ca am vazut implinirea versetului si implicarea Domnului".

Dupa 2 zile primesc raspunsul "DA", am fost acceptata, mi s-a zis si oferta si sa zic daca accept sau nu sau daca mai am intrebari sa ne mai intalnim sa le discutam. Citind oferta era un singur lucru cu care nu eram de acord in totalitate: acela de a mi se trece in cartea de munca mai putin decat iau in mana.
Il sun  pe sotul sa il anunt si pe el si mi-a zis sa nu ii dau inca un raspuns pana vine si el acasa pentru a mai discuta. Ziua in care am primit eu raspunsul era vineri...urma sfrasitul de saptamana. Sambata ii scriu un email ca mai am cateva intrebari si as dori sa ne mai intalnim inca o data pentru a discuta (nu am specificat ce fel de intrebari). Astept ziua de luni sa primesc emailul cu ziua in care sa ne mai intalnim. Se face amiaza...nu primesc nimic..."poate primesc mai tarziu" ma gandesc eu. Se face seara...nimic. Nu stiam ce se intampla. Zic nu e capat de lume...poate imi scrie marti. Vine ziua de marti....Se face ora 10 si nu primesc nimic. Ma gandesc "ii mai scriu un mesaj ca poate fiind week-end o fi primit mai multe mesaje si nu l-a observat", desi eu eram constienta ca Domnul l-ar fi putut face sa isi indrepte ochii spre mesajul meu chiar daca erau multe fara ca eu sa ii mai trimit altul...pana la urma i-am mai trimis unul in care i-am scris acelasi lucru....si astept sa primesc un raspuns....dar....nimic.
Treceau zilele, una cate una, si raspunsul nu mai venea. Nu stiam ce se intampla...Domnul a fost cu mine, am vazut implinidu-se versetul acela, apoi primesc un raspuns pozitiv, ca sunt acceptata, si acum de ce se impotmolesc lucrurile? Apare in viata mea o urma de indoiala: "Oare am interpretat eu bine versetul? Oare chiar era pentru mine? Cu siguranta am interpretat bine din moment ce au decurs asa de bine toate lucrurile. Dar atunci ce se intampla? De ce nu mai primesc raspuns la mesajul meu? Sunt neseriosi. Putea macar sa imi spuna ca s-au razgandit intre timp si ca nu ma mai vor. Eu asa ceva nu am intalnit". Dupa ce a trecut intreaga saptamana am inceput sa imi iau gandul de la acest job....asta e...o sa imi gasesc altul.

Dupa o saptamana in care nu am primit nici un raspuns, deja eram obisnuita cu ideea, primesc un email de la alta persoana de la firma...deschid emailul curioasa sa vad ce argumente au pentru aceasta neglijenta si scrie in felul urmator: "Baiatul cu care ai sustinut interviul a murit intr-un accident. Ne cerem scuze pentru intarziere. Daca mai doresti sa lucrezi pentru noi sa ne vizitezi in zilele acestea pentru a discuta intrebarile care le ai." In primul rand am ramas socata pentru accidentul avut de acel baiat si apoi nu imi venea sa cred ca acum chiar se implineste definitv acel verset.
Evident ca am fost chiar azi la negociere si Domnul a lucrat minunat si la primirea raspunsurilor la intrebarile mele. Domnul m-a ajutat si am fost o marturie pentru El si ma bucur cel mai mult pentru asta. In final pot sa zic ca am primit postul si voi incepe curand si lucrul, dupa ce isi mai revin ei din socul acesta.

Ideea care am vrut sa o scot in evidenta, impartasindu-va aceasta experienta, este ca de multe ori, cand simtim clar ca Domnul ne asigura ca e cu noi, ne va da izbavire si vedem mana Lui cum lucreaza, ne indoim pe ultima suta de metri, sau nu mai suntem asa de siguri daca am inteles bine promosiunea care ne-a facut-o Domnul. Haideti sa asteptam rezolvarea tuturor lucrurilor la timpul hotarat de El si sa ne incredem pe deplin in El chiar daca de multe ori nu intelegem ce se intampla si de ce lucreaza El intr-un anumit fel sau altul. Sa ne lasam condusi de El si sa il cinstim pe El in fiecare moment al vietii noastre, sa-L onoram pe El in fiecare domeniu.

Domnul sa va binecuvinteze.

marți, 8 mai 2012

Bunatatea si indurarea Domnului

Meditatia de azi se bazeaza pe ultimul verset din Psalmul 23, respectiv versetul 6.
Psalmul 23:6 "Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele".
Sunt fericit! De ce? Pentru ca am parte de indurarea Domnului in fiecare zi. "Indurare" inseamna iubirea si bunatatea fidela a lui Dumnezeu. Alaturi de Pastorul care ne insoteste in pribegia vietii, vom primi permanent ajutor, bunatate si sprijin. Indiferent de ceea ce se intampla, putem sa credem ca Dumnezeu, Pastorul, conduce toate lucrurile impreuna spre binele nostru. (Romani 8:28 "De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celorce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celorce sunt chemati dupa planul Sau.", Iacov 5:11 "Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se despre rabdarea lui Iov, si ati vazut ce sfarsit i-a dat Domnul, si cum Domnul este plin de mila si de indurare.", Plangerile lui Ieremia 3:22, 23 "Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata, Si credinciosia Ta este atat de mare! ").
Intreaga noastra relatie cu Dumnezeu se bazeaza pe caracterul Sau, pe bunatatea Lui, pentru faptul ca a avut mila de noi. Nimic din toate acestea nu sunt meritul nostru. Toate vin de la El, pentru ca ne-a acordat indurare, pentru ca este bun. Sa nu uitam niciodata lucrul acesta! De aceea „in El” ne gasim fericirea si implinirea. Suntem siguri de iubirea Sa pentru noi. Suntem siguri de harul Sau. Suntem siguri ca fericirea si indurarea ne vor insoti in toate zilele vietii noastre”. Slavit sa fie Domnul Dumnezeul nostru.
Atunci cand auzim despre anumite dezastre care se intampla in lumea aceasta (ex: caderea turnurilor gemene, cutremure mari) poate suntem tentati sa ne gandim ca sunt pedepsiti de Dumnezeu, erau foarte rai, pacatul lor a ajuns la culme, iar daca noua nu ni s-a intamplat nimic poate ne gandim ca suntem mai buni decat acei oameni care au trecut prin acele dezastre. Adevarul nu este acesta. Daca Dumnezeu nu a trimis inca nicio nenorocire peste noi, sau nu atat de grava ca in alte parti, este datorita dragostei Lui si a indurarii care ne-o arata, asta ar trebui sa ne faca sa ne punem un semn de intrebare, sa ne determine sa ne evaluam viata, sa cerem iertare lui Dumnezeu, sa ne intoarcem la El.
Ca si exemplu luam un pasaj din Biblie din Luca 13:1-5
  1. În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
  2.   „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
  3.  Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
  4. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
  5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Acest pasaj ne trage un semnal de alarma sa nu fim aroganti, sa nu ne consideram mai buni decat cei care trec prin diferite probleme ci faptul ca inca noua ne merge bine sa ne indemne sa ii multumim lui Dumnezeu, sa fim recunoscatori si sa ne cerem iertare pentru pacatele noastre.


In ultima parte a versetului 6 din Psalmul 23 este vorba despre decizia lui David, decizie care ar trebui sa o luam si noi in fiecare zi. Care ar putea să fie hotararea finala pe care am putea-o lua dupa ce am ajuns intr-o astfel de relaţie cu Dumnezeu? Nu ne vom desparti niciodata: „voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele”. Aceasta nu înseamna ca ne facem locuinta la Biserica. Aceasta inseamna ca dorim sa ne mentinem in aceasta relatie pana la sfarsit. Amin! (Asa sa fie!)

"Multumim Doamne pentru bunatatea, dragostea si indurarea Ta ca sunt vesnice. Multumim ca ne iubesti si ca ne porti de grija in fiecare zi. Multumim ca nu ne faci dupa pacatele noastre ci dupa bunatatea si dragostea Ta. Toate aceste ne indeamna sa Te rugam sa ne ierti pentru pacatele noastre si sa ne ajuti sa te slujim pe Tine in fiecare zi. Dorim sa ramai Tu Pastorul nostru pana la sfarsit. Amin"

Va doresc o zi binecuvantata de Domnul.

miercuri, 2 mai 2012

Dialogul cu Tata

In aceasta meditatia as dori sa constientizam importanta dialogului cu Tatal nostru. Ne vom axa pe versetele 4 si 5 din Psalmul 23.
4: "Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie."
In acest verset, ca si in versetul care va urma, putem observa dialogul dintre David si Domnul (Pastorul). La fel ca David si noi avem nevoie sa stam de vorba cu Dumnezeu. Cum facem asta? Prin rugaciune. Lui putem sa ii spunem cele mai mici si neinsemnate lucruri, asa cum un copil sta de vorba cu tatal lui. Daca privim la copii putem observa ca ei se bazeaza pe tata si pe mama pentru orice lucru, apeleaza la ei, de multe ori, si pentru lucrurile pe care le-ar putea face singuri. La fel, si Dumnezeu asteapta de la noi sa ne incredem si sa ne bazam pe El in toate lucrurile si sa aducem la cunostinta Lui toate framantarile noastre (nu pentru ca El nu le-ar sti). El cunoaste si numarul de fire de par care ne cad, cu atat mai mult va fi interesat de trairile noastre, de fricile, de sentimentele noastre, de probleme noastre, si lista poate continua.
Multi crestini poate se asteapta ca daca sunt copii ai lui Dumnezeu sa nu mai treaca prin probleme, necazuri. Sau poate unii crestini care au incercari in viata lor sunt apostrofati de cei din jur cu urmatoarele cuvinte: "de ce lasa Dumnezeu in viata ta necazuri daca esti pocait?". Daca privim in Biblie nu vom gasi nicaieri un verset in care Dumnezeu sa ne promita drum cu flori sau mai bine zis o viata in roz, dimpotriva Domnul Isus spune: "In lume veti avea necazuri, dar indrazniti caci Eu am biruit lumea". Chiar daca Dumnezeu nu ne-a promis o viata in roz, totusi avem promisiunea ca atunci cand trecem prin necazuri El este langa noi.
Atunci cand trecem prin anumite incercari, probleme suntem tentati sa ne gandim "unde este Dumnezeu?", raspunsul il gasim in versetul de mai sus: "Tu esti cu mine". Aceste cuvinte trebuie sa fie o incurajare pentru noi, pentru ca daca stim ca nu suntem scutiti de necazuri, avem siguranta ca Domnul este langa noi si cu noi, de aceea nu trebuie sa ne fie teama de niciun rau. "Toiagul" este o arma de aparare sau de pedepsire care simbolizeaza taria, puterea si autoritatea lui Dumnezeu. "Nuiaua" este folosita sa aduca o oaie aproape de pastor, sa o calauzeasca pe calea dreapta, sau sa o scape de necaz. Toiagul si nuiaua lui Dumnezeu ne asigura  de dragostea si calauzirea lui Dumnezeu in vietile noastre.
Dumnezeu asteapta sa stam in legatura cu El si in bucurie ca si in necaz, doar de la El primim putere sa trecem prin toate circumstantele vietii.

5: "Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el".
Dumnzeu este descris ca Cel  care se ingrijeste de nevoile mele in mijlocul fortelor raului care incearca sa nimiceasca viata si sufletul meu. Confruntat zilnic cu Satana eu sunt aprovizionat cu suficient har pentru a trai si a ma bucura de prezenta lui Dumnezeu. Sangele lui Hristos ne ocroteste si ne da pace.

Rugaciunea este un lucru esential in viata unui credincios. "Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide;"

"Rugati-va neincetat!"